FIZIOCRAȚÍE s. f. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franța, care respinge intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism. (< fr. physiocratie) Vezi definitia »

PARAGEUZÍE s. f. alterare a senzației gustative. (< fr. paragueusie) Vezi definitia »

PARNÁSIE s. f. (Bot.: și în sintagma parnasie de mlaștini) Șopârlaiță-albă (Parnassia palustris). – Din lat. Parnassia [palustris], numele științific al parnasiei. Vezi definitia »

CATALEPSÍE s. f. Stare patologică care apare în unele boli psihice și care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis. Vezi definitia »

FÚCSIE s. f. arbust ornamental cu flori roșii, galben-verzui sau pestrițe; cerceluș. (< fr. fuchsia) Vezi definitia »