Definita cuvantului cebălui
cebăluí (-uésc, cebăluít), vb. – 1. A ameți, a zăpăci. – 2. A strica. Mag. (el)csábulni „a fi zăpăcit; a greși” (Lacea, Dacor., II, 901; DAR). – Der. cebăluitură, s. f. (obiect stricat). Sec. XVI.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cebălui
DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. – Dez- + obișnui (după fr. déshabituer). Vezi definitia »
pielțuí, pielțuiésc, vb. IV (reg.) a vaccina. Vezi definitia »
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui. Vezi definitia »
VERZÚI, -IE, verzui, adj. Care bate în verde; verziu. – Verde + suf. -ui. Vezi definitia »
spoveduí (= spovedi) vb. (ind.prez. 1 spoveduiesc) Vezi definitia »