Definita cuvantului cebălui
cebăluí (-uésc, cebăluít), vb. – 1. A ameți, a zăpăci. – 2. A strica. Mag. (el)csábulni „a fi zăpăcit; a greși” (Lacea, Dacor., II, 901; DAR). – Der. cebăluitură, s. f. (obiect stricat). Sec. XVI.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cebălui
MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángoló. Vezi definitia »
CĂPUÍ, căpuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui. 2. Refl. A obține, a-și procura; a încăpui. – Din magh. kapni. Vezi definitia »
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. Vezi definitia »
pălăduí, pălắdui și pălăduiésc, vb. IV (reg.) a locui sau a trăi undeva. Vezi definitia »
SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și; substituiesc. – Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere. Vezi definitia »