AMBULÁCRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. (< fr. ambulacre) Vezi definitia »

BOLOMÉTRU s.n. Instrument foarte sensibil pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice, în special a celor din domeniul infraroșu. [< fr. bolomètre]. Vezi definitia »

ARDOMÉTRU s. n. pirometru cu radiație pentru temperaturi înalte. (< germ. Ardometer) Vezi definitia »

EUTIMÉTRU s.n. Miră stadimetrică orizontală pentru măsurarea indirectă a distanțelor. [< fr. euthymètre]. Vezi definitia »

HELCOMÉTRU s. n. aparat de gimnastică pentru dezvoltarea forței, care funcționează pe principiul învingerii rezistenței unei greutăți reglabile, ridicată și coborâtă prin intermediul unor scripeți. (< fr. helcomètre) Vezi definitia »