ISTERÍSM s.n. (Med.) Formă de psihonevroză caracterizată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă și tulburări somatice a căror origine nu e demonstrabilă. [Cf. fr. hystérisme, it. isterismo]. Vezi definitia »

MIOPÍSM s.n. (Liv.) Miopie. ♦ (Fig.) Atitudine lipsită de clarviziune; lipsă de perspectivă în judecată. [< fr. myopisme]. Vezi definitia »

POLISILOGÍSM s.n. (Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încât concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr. polysyllogisme]. Vezi definitia »

OSIANÍSM s.n. (Lit.) Imitație a poeziilor atribuite lui Ossian. ♦ Admirație pentru acest gen de poezie. [Pron. -si-a, scris și ossianism. / < fr. ossianisme]. Vezi definitia »

MANIHEÍSM s. n. Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului. – Din fr. manichéisme. Vezi definitia »