Definita cuvantului plintă
PLÍNTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fâșie de lemn, de piatră etc. așezată în partea inferioară a pereților unei camere pentru a feri pereții de lovituri și umezeală și pentru a astupa rostul dintre pardoseală și perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu plintă
chembrícă s. f. – Țesătură de bumbac. Engl. cambric, germ. Cambric, de la numele orașului Cambrai (sec. XVIII), introdus prin comerț; cf. it. cambri, sau mai curînd rus. kembrik (Vasmer 549). Vezi definitia »
ZIBÉTĂ s.f. Mamifer carnivor din familia viveridelor, cu părul cenușiu, pătat cu negru, prezentă în savanele africane, care secretă un suc onctuos folosit în parfumerie. (din fr. zibeth) Vezi definitia »
INELEGÁNȚĂ s. f. lipsă de eleganță în vorbire, în purtare; vorbă, comportare lipsită de finețe, de tact. (< fr. inélégance) Vezi definitia »
ciúrhă, ciúrhe, s.f. (reg.) turmă de porci. Vezi definitia »
PERISTÓLĂ s. f. contracție a mușchilor unui organ cavitar. (< fr. péristole, gr. peristole) Vezi definitia »