ogód (-duri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Plăcere, gust. – Var. (înv.) ogoadă, ugod (și der.). Sl. ugodu (Cihac, II, 176). – Der. ogodnic, adj. (înv., agreabil; Trans., iubit, drăguț); ogodi, vb. (Trans., a fi plăcut, a plăcea); ogoditor, adj. (Trans., amator, iubitor); ogodniță, s. f. (înv., gust, plăcere), din sl. ugodinica. Vezi definitia »

BELGOROD, oraș în Federația Rusă (C.S.I.), în bazinul Donețk; 300 mii loc. (1989). Expl. de min. de fier în apropiere. Ind. prelucr. metalelor, a mat. de constr. (ciment, cărămizi) și alim. Muzeul dioramă „Bătălia de la Kursk”. Întemeiat în 1596, ca fortăreață. În al doilea război mondial, trupele sovietice conduse de mareșalul Konev, au nimicit un mare număr de unități inamice (3-25 aug. 1943), în apropiere de B., eliberînd Harkovul. Vezi definitia »

noród (noroáde), s. n. – 1. Popor, nație. – 2. Mulțime, gloată. Sl. narodŭ, din roditi „a zămisli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218), cf. rod. – Der. norodos, adj. (înv., plin de lume, populat). Vezi definitia »

ARTROPÓD, artropode, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi simetrice și articulate și cu schelet extern, format din chitină; (și la sg.) animal făcând parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Fr. arthropodes (< gr.). Vezi definitia »

TRIPÓD, tripoduri, s. n. 1. (Înv.) Trepied. 2. (Mar.) Macara de forță alcătuită din trei picioare reunite sus. – Din ngr. tripódi. Vezi definitia »