GRAVIMETRÍE s. f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie. Vezi definitia »

SPLENALGÍE s.f. (Med.) Durere a splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénalgie, cf. gr. splen – splină, algos – durere]. Vezi definitia »

paradoxíe, paradoxíi, s.f. (înv.) paradox. Vezi definitia »

MICROSCOPÍE s.f. Tehnica observației la microscop. ♦ Examinare, analiză făcută cu microscopul. [Gen. -iei. / < fr. microscopie]. Vezi definitia »

SUPRAMATURÁȚIE, supramaturații, s. f. Stadiu al semințelor și fructelor după ce au atins faza maturității fiziologice. – Supra- + maturație (după fr. surmaturation). Vezi definitia »