SCHI s.n. 1. Un fel de patină de lemn, aproape ca lungime cu înălțimea omului, cu care se poate merge alunecând pe zăpadă. 2. Sport de iarnă practicat cu schiurile (1). ♦ Schi nautic = sport nautic în care executantul, tras de o barcă cu motor, alunecă pe apă menținându-se pe una sau pe două scânduri; water-ski. [< fr., norv. ski]. Vezi definitia »

APRESCHÍ s. n. gheată călduroasă care se folosește iarna, după schiat. (< fr. aprés-ski) Vezi definitia »

ștanghí, ștanghésc, vb. IV (reg.) a fura. Vezi definitia »

LENGHI s. n. v. lenchi. Vezi definitia »

șúchi (-che), s. n. – Năucit, buimăcit, flușturatic. – Var. șuchet, șuchiat. Origine îndoielnică, cf. deșuchiat. După Pușcariu, Dacor., I, 243-4 și Scriban, din mag. süke(t) „surd”. – Der. șuchiană, s. f. (deșucheată, zănatică); șucheți, vb. refl. (a se zăpăci, a se deregla); șuchețenie, s. f. (nesăbuire, nesocotință, șmecherie). Cuvinte folosite în Mold. Vezi definitia »