Definita cuvantului cens
cens (cénsuri), s. n. – Recensămînt. Lat. census (sec. XIX). – Der. censitar, adj., din fr. censitaire; censor, s. m., din lat.; censură, s. f., din lat.; censura (var. cenzura), vb., din fr. censurer; censurabil (var. cenzurabil), adj., din fr. censurable. În censură și der. săi, s sună aproape totdeauna ca z (inversul produce efectul unui purism afectat și învechit), probabil prin influența pronunțării germane.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cens
RĂSPÚNS, răspunsuri, s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ◊ Loc. vb. (Pop.) A da (sau a face) răspuns = a răspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunoștințelor în fața unui examinator. ♦ Ripostă, replică. ♦ Soluție, dezlegare. 2. Știre, veste, informație. – Din lat. responsum. Vezi definitia »
DELÍRIUM TRÉMENS, s. n. Criză caracterizată prin delir (1), halucinații vizuale sau auditive și tremurături ale feței și ale membrelor, care apare la alcoolicii cronici. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat. Vezi definitia »
DESTÍNS, -Ă adj. 1. Relaxat. 2. (Despre ținuturi, suprafețe) Desfășurat în toată întinderea lui, întins. [< destinde]. Vezi definitia »
INS, inși, s. m. Individ, persoană, om. ◊ Tot insul = fiecare; toți oamenii. – Lat. ipsus (= ipse). Vezi definitia »
HÓMO SÁPIENS s.m. (Biol.) Individ din ordinul primatelor socotit de Linné ca tip al speciilor umane. [< lat. homo sapiens – omul inteligent]. Vezi definitia »