UNGULI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unghie”, „prevăzut cu unghii”. [< it. unguli-, fr. onguli-, cf. lat. ungula]. Vezi definitia »

halí, halésc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a șterpeli. 2. a înghiți repede și lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca și prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva). Vezi definitia »

năvălí (năvălésc, năvălít), vb. – 1. A invada, a intra. – 2. A se repezi, a asalta. – Mr. năvălire „a coborî”. Sl. navaljati „a tîrî” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 398; Cihac, II, 443), cf. val și bg. navalen „atîrnat”, bg. navališu „a aduna”, rus. navalitĭ „a îngrămădi”. – Der. năval, s. n. (rar, avalanșă); năvală, s. f. (invazie; atac, asalt; adv., repede); năvălitor, adj. (agresor); năvalnic, adj. (impetuos, irezistibil; s. m. plante, Scolopendrium vulgare, Polystichum filix mas, Pteridium aquilinum), cu suf. -nic (după Conev 43, din bg. navalinče; după Cihac, se cheamă așa pentru că i se atribuie în popor puterea de a face să alerge pretendenții după tinerele care poartă cu ele această plantă). Vezi definitia »

ciublí, ciublésc, vb. IV. (reg.) a sparge gura unui vas de pământ (oală, ulcior); a știrbi un vas. Vezi definitia »

mocicolí, mocicolésc, vb. IV (reg.) 1. a murdări, a batjocori. 2. a roade. 3. a se zbengui. Vezi definitia »