porumbel, porumbei s. m. 1. ( intl.) delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează. 2. (la pl.) cuplu de îndrăgostiți. 3. (deț.) scrisoare trimisă acasă prin unul dintre vizitatori la pușcărie fără permisiunea conducerii. 4. (tox.) toxicoman lipsit de experiență, adesea păcălit de confrații săi versați. Vezi definitia »

HEPATOCÉL s. n. hernie a ficatului. (< fr. hépatocèle) Vezi definitia »

CUPRONÍCHEL s.n. Aliaj de cupru și nichel. [Cf. germ. Kupronickel, fr. cupronickel]. Vezi definitia »

ALEXĂNDREL, domn al Moldovei (1449, 1452-1454, 1455). Înfeudat polonilor, care l-au susținut împotriva lui Bogdan II. Vezi definitia »

cel care poate vorbi fara sa-si miste buzele Vezi definitia »