încujluí (-uiésc, -ít), vb. refl. – A vorbi, a avea legături de dragoste. Mag. gúzslik „a încurca” (Drăganu, Dacor., VI, 293). În Trans. Vezi definitia »

năsăduí, năsăduiésc, vb. IV (reg.) a se repezi cu putere asupra cuiva. Vezi definitia »

CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din magh. költeni. Vezi definitia »

văstui, văstuiesc v. t. (intl.) a bate (pe cineva) cu pumnul. Vezi definitia »

ZURBĂLUÍ, zurbăluiésc, vb. IV. Intranz. A se răscula. (din zurba) Vezi definitia »