ACROMANȚIE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformația norilor. (< acro- + -manție) Vezi definitia »

RAHIPLEGÍE s. f. paralizie a coloanei vertebrale. (< engl. rachiplegia) Vezi definitia »

cehadáie s.f. (reg., înv.) partea de la cărucioara plugului de care se prinde tânjala; schimbătoare. Vezi definitia »

oráție (-íi), s. f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s. f. (discurs). – Der. orator, s. m., din fr. orateur; oratoriu, s. n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s. f. (elocvecță). Vezi definitia »

INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie) Vezi definitia »