ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță. Vezi definitia »

cârnoseálă, cârnoséli, s.f. (pop.) chin, necaz. Vezi definitia »

LÍRĂ¹ s.f. 1. Instrument muzical cu coarde în formă de arc foarte îndoit, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent folosită la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. Element decorativ în formă de liră (1), utilizat îndeosebi în mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra]. Vezi definitia »

ANTANAGÓGĂ, antanagoge, s. f. Răspuns la o acuzație; contraargument. – Din fr. antanagoge. Vezi definitia »

STALACTÍTĂ s.f. 1. Formație calcaroasă în formă de con alungit, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imită în mod stilizat forma unei stalactite. [Var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pică]. Vezi definitia »