retevéi (retevéie), s. n. – Par, resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea, Dacor., I, 271, din mag. retesz-fej, cf. retez. Ar putea fi în loc de *restevei, dim. de la resteu, dar der. nu pare normală. Vezi definitia »

sinferéi s.m. pl. (reg.) garoafă. Vezi definitia »

ÎNTREÍ, întreiesc, vb. IV. Tranz. A face de trei ori mai mare, mai numeros; a tripla. – În + trei. Vezi definitia »

mănei s. pl. bani. Vezi definitia »

MÉSIEI s. m. g.-d. art. v. mésia. [DMLR] Vezi definitia »