COMPORTAMÉNT s. n. 1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viața sa psihică. ◊ fel de a se comporta; conduită. 2. (biol.) mod în care un organism reacționează față de factorii de mediu. (< fr. comportement) Vezi definitia »

BALINT [ba:lint], Tibor (n. 1932, Cluj), scriitor maghiar din România. Nuvele și schițe („Trandafirii din Sodoma”), romane („Maimuța plîngătoare”) inspirate din mediul citadin. Vezi definitia »

CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ. Vezi definitia »

EMOLIÉNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are proprietatea de a muia și a destinde țesuturile. [Pron. -li-ent. / < fr. émollient, cf. lat. emollire – a înmuia]. Vezi definitia »

OPONÉNT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente) Vezi definitia »