Definita cuvantului binecuvântare
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – V. binecuvânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântare
NAUFRAGIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia]. Vezi definitia »
ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii. – V. albăstri. Vezi definitia »
RECOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei; recompoziție. [< recompune]. Vezi definitia »
ÎNCARBONIZÁRE s.f. Transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pământ. [Var. incarbonizare s.f. / et. incertă]. Vezi definitia »
CRETINIZÁRE s. f. Faptul se a (se) cretiniza. – V. cretiniza. Vezi definitia »