Definita cuvantului binecuvântare
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – V. binecuvânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântare
DEZABONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezabona. [< dezabona]. Vezi definitia »
CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui și rezultatul ei. – V. cheltui. Vezi definitia »
APRECIÁRE s.f. v. apreciere. Vezi definitia »
încomunáre s.f. (înv.) incorporarea cătunelor și satelor în comune. Vezi definitia »
ÎNCARBONIZÁRE s. f. Proces biochimic lent de transformare a substanțelor organice din plante în cărbuni. – În + carbonizare. Vezi definitia »