Definita cuvantului binecuvântare
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – V. binecuvânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântare
RADIOSTIMULÁRE, radiostimulări, s. f. (Biol.) Metodă de stimulare a creșterii plantelor (prin tratarea semințelor cu radiații). [Pr.: -di-o-] – După fr. radiostimulation. Vezi definitia »
SUPRARAFINÁRE, suprarafinări, s. f. Rafinare defectuoasă a unui produs petrolier prin depășirea cantității de reactiv, a temperaturii etc. – Supra- + rafinare. Vezi definitia »
FĂȚUÍRE, fățuiri, s. f. Acțiunea de a fățui și rezultatul ei; fățuială, fățuit1. – V. fățui. Vezi definitia »
vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri Vezi definitia »
piersicáre, piersicări, s.f. (reg.) bătaie (care provoacă umflături, bășici pe corp). Vezi definitia »