ielcován (ielcováni), s. m. – Pescăruș (Alcedo hispida). Tc. yel kovan (DAR). Sec. XVIII. Vezi definitia »

APȚIÁN s. n. (Geol.) Ultimul etaj al cretacicului inferior. [Pr.: -ți-an] – Fr. aptien. Vezi definitia »

VEZUVIÁN s.n. Silicat natural de aluminiu, calciu, fier și magneziu. [Pron. -vi-an. / < germ. Vesuvian, cf. Vezuviu – vulcan în Italia]. Vezi definitia »

ȘUAN s. m. denumire dată insurgenților din Bretania și Normandia în Revoluția franceză de la sfârșitul sec. XVIII. (< fr. chouan) Vezi definitia »

TARÁN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche) Vezi definitia »