șterpelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A fura, a sustrage ceva. – 2. (Cu compl. o) A scăpa, a o rupe la fugă. – 3. A atinge ceva ușor și în treacăt. Creație expresivă, după cum o inidică suf. -li; coincide semantic cu a șterge, 5,7 și 8 și formal cu tearfă, cf. terfeli. Legătura cu germ. stibitzen „a fura” (Tiktin) sau cu mag. terpedni „a se întinde” (Scriban) este îndoielnică. – Der. șterpeleală, s. f. (furt); șterpelici, s. m. (borfaș). Vezi definitia »

CIMILÍ, cimilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A spune, a face sau a interpreta cimilituri. – Et. nec. Vezi definitia »

ÎNZILÍ, înzilesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A face să trăiască mult. 2. Refl. A-și ține zilele cu greu, a o duce de azi pe mâine. – În + zile (pl. lui zi). Vezi definitia »

ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. Vezi definitia »

stelí, stelésc, vb. IV 1. (înv.) a luci. 2. (reg.; despre stele) a răsări. Vezi definitia »