ticuí, pers. 3 tícuie, vb. IV (reg.) a ciuguli (găina); a se lovi, a se împunge cu râtul (porcii). Vezi definitia »

TUͲ, tuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) tutui. – Din tu. Vezi definitia »

CONSTITUÍ, constítui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere. Vezi definitia »

biciuluí (-uésc, -ít), vb. – A aprecia, a valora, a stima. – Var. bicilui, biciuli. Mag. becsülni (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 107). Se folosește în Trans. A trecut și în bg. din Trans. becsuluvai (Miklosich, Bulg., 119). Vezi definitia »

BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pielea tăbăcită (din care se fac curele de transmisie) unei operații de îmbibare cu seu topit la 80⁰. Vezi definitia »