SINÉCDOCĂ s. f. figură de stil constând în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt, folosindu-se partea pentru întreg, genul pentru specie, singularul pentru plural și invers, materia din care e făcut un lucru pentru lucrul însuși. (< fr. synecdoque, gr. synekdokhe) Vezi definitia »

ÎMPROTÍVĂ adv. v. împotrivă. Vezi definitia »

NEVRODERMÍTĂ s.f. v. neurodermită. Vezi definitia »

LACTOBIÓZĂ, lactobioze, s. f. (Chim.) Lactoză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. lactobiose. Vezi definitia »

pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pițigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală. Vezi definitia »