preveghénie, preveghénii, s.f. (reg.) priveghi, pază, străjuire. Vezi definitia »

ȘOCĂȚÍE, șocății, s. f. (Rar; peior.) Caracteristică a ceea ce este nemțesc. – Din șoacăț + suf. -ie. Vezi definitia »

GRIZUSCOPÍE s. f. grizumetrie. (< fr. grisouscopie) Vezi definitia »

PROZODÍE s. f. parte a poeticii care studiază versificația sub raportul structurii versurilor, al accentelor și cantităților vocale din vers. (< fr. prosodie, lat., gr. prosodia) Vezi definitia »

CONFIRMÁȚIE s. f. 1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. 2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtășanie. (< fr. confirmation, lat. confirmatio) Vezi definitia »