HÁNȚĂ, hanțe, s. f. (Reg.) 1. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrențuit, de proastă calitate. 2. Fig. Gură (care vorbește mult și fără rost). ◊ Expr. Bun de hanță = flecar, vorbăreț, guraliv. – Cf. ucr. banca „mârțoagă”. Vezi definitia »

POLIGENÉZĂ s. f. Concepție după care fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor unic, ci au origini multiple. – Poli- + geneză. Cf. fr. polygénisme. Vezi definitia »

neleápcă, nelépci, s.f. (pop.) 1. vacă (iapă, oaie) care are mai puțin de doi ani. 2. vacă la primul fătat. 3. (reg.) vacă sau juncă stearpă; mânzată. 4. (reg.) femeie cu copil din flori. 5. fată bătrână. Vezi definitia »

BĂLTOÁGĂ s. f. v. băltoacă. Vezi definitia »

SCHÍJĂ, (1) schije, s. f. 1. Sfărâmătură de proiectil sau de bombă (ruptă prin efectul exploziei). 2. (Rar) Fontă, tuci. – Din pol. spiz. Vezi definitia »