VICÁR s.m. 1. (Ist.) Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locțiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – locțiitor]. Vezi definitia »

APROZÁR s.n. Unitate comercială de aprovizionare cu zarzavaturi. [< apro(vizionare cu) zar(zavat)]. Vezi definitia »

MONOGRANULÁR, -Ă adj. (Despre un material granular) Format din granule de aceeași mărime. [Cf. fr. monogranulaire]. Vezi definitia »

CUTUMIÁR, -Ă adj. Referitor la cutumă; tradițional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier]. Vezi definitia »

PUNCTÁR, punctare, s. n. (Tehn.) Punctator. – Puncta + suf. -ar. Vezi definitia »