PLEAN, pleanuri, s. n. (Înv. și pop.) Pradă (de război), captură; rechiziție. ♦ Jaf. ♦ Grup de prizonieri, ceată de oameni robiți. – Din sl. plĕn. Vezi definitia »

TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). Vezi definitia »

laudarosțigan cu bani,edy(in Talibana), Vezi definitia »

SAMARITEÁN, -Ă, samariteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni, și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel. 2. Om milos; binefăcător. [Var.: samarineán, -ă s. m. și f.] – Din fr. samaritain. Vezi definitia »

RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien. Vezi definitia »