MONOGENÍSM s.n. Teorie antropologică care socotește că specia umană are o origine unică. [< fr. monogénisme, cf. gr. monos – unic, genos – rasă]. Vezi definitia »

narcisism Vezi definitia »

PROBABILÍSM s. n. Concepție potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă o afirmație este sau nu adevărată. – Din fr. probabilisme. Vezi definitia »

INSTITUȚIONALÍSM s. n. Doctrină economică apărută în deceniile al treilea și al patrulea ale sec. XX, ai cărei reprezentanți consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii politice și juridice, precum și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. Instituzionalismus. Vezi definitia »

FIXÍSM s. n. 1. concepție care neagă evoluția lumii vii, considerând că speciile de plante și de animale sunt invariabile. 2. teorie din sec. XIX potrivit cărea bazinele oceanice și blocurile continentale ar fi fost permanente și imobile de-a lungul trecutului geologic al Pământului. (< fr. fixisme) Vezi definitia »