SOLITÓN s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton. Vezi definitia »

MEROPLANCTÓN s.n. (Biol.) Plancton marin care se găsește în apropierea coastelor. [< fr. méroplancton]. Vezi definitia »

EPIPEDÓN s. n. orizont (4) care se formează la suprafața solului prin acumularea materiei organice sau aluvionare. (< fr. épipédon) Vezi definitia »

EMBRIÓN s. m. 1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ◊ germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație. 2. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. (< fr., gr. embryon) Vezi definitia »

EȘALÓN s. n. 1. (mil.) element al unui dispozitiv de luptă sau de marș. ◊ treaptă ierarhică în organizarea (sub)unităților și marilor unități militare. 2. unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). (< fr. échelon) Vezi definitia »