nágodă (nágode), s. f. – 1. Minciună, fleac, bagatelă. – 2. Vietate, dihanie, lighioană. – 3. Necesitate, strîmtoare. – Var. Munt. nacotă. Sb. nagodba, rut. nagoda „caz” (Candrea; cf. Tiktin), cf. bg. nagoda „bagaj”, rus. negod „necaz”. Vezi definitia »

PLĂTÍCĂ¹, plătici, s. f. Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic și scurt (Abramis brama). – Din bg. platika. Vezi definitia »

joimăríță¹ s.f. (pop.) 1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors). 3. buhă, bufniță. 4. (fig.) fată bătrână. Vezi definitia »

SUBÎNCRENGĂTÚRĂ, subîncrengături, s. f. Subdiviziune a unei încrengături.. – Sub¹- + încrengătură. Vezi definitia »

VELATÚRĂ s.f. (Mar.) Totalitatea pânzelor unei corăbii. [< it. velatura]. Vezi definitia »