PUPÍTRU, pupitre, s. n. Obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de bănci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comandă = instalație (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia se execută comanda, măsurarea și controlul operațiilor unui proces tehnologic sau de altă natură. – Din fr. pupitre. Vezi definitia »

CARAMITRU, Ion (n. 1942, București), actor român de teatru și film. Disponibilități în registrul interiorizat, subtil (în teatru: „Hamlet”, „Leonce și Lena”, „Azilul de noapte”; în film: „Comoara din Vadul Vechi”, „Diminețile unui băiat cuminte”, „Luchian”). Vezi definitia »

BIOMÉTRU s. n. denumire generică pentru instrumentele de măsurare a stării de sănătate. (< fr. biomètre) Vezi definitia »

VELOMÉTRU s.n. Anemometru pentru măsurarea directă a vitezei curentului de aer. [Et. incertă]. Vezi definitia »

MODULOMÉTRU, modulometre, s. n. (Tehn.) Aparat pentru măsurarea sau controlul gradului de modulație (2). – Din fr. modulomètre. Vezi definitia »