NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică. Vezi definitia »

STÍVĂ s.f. (Mar.) Magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. [< it. stiva]. Vezi definitia »

MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline. Vezi definitia »

CÂRCIMĂREÁSĂ s. f. v. cârciumăreasă. Vezi definitia »

CHIMOGRÁMĂ, chimograme, s. f. Diagramă a oscilațiilor înregistrate la chimograf. – Din fr. kymogramme. Vezi definitia »