Definita cuvantului lăcustă
LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locústă s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lăcustă
ceáță (céțuri), s. f. – 1. (Înv.) Nor, negură, albeață care întunecă vederea. – 2. Negură, pîclă. – 3. Praf care acoperă unele fructe proaspete. Lat. vulgar. *caecia „albeață a ochiului” de la caecus „orb” (Pușcariu, Conv. Lit., XXXVII, 598; Densusianu, Rom., XXXIII, 74; Pușcariu 359; Candrea-Dens., 308; Densusianu, Hlr., 158; REW 1467; Iordan, Dift., 45; DAR). Der. de la caecus, întrevăzută încă de autorii Lexiconului de la Buda, se bazează după Crețu 313 pe un der. *caecitia. Cihac, II, 47, se gîndea la rus. čad „fum”, opinie acceptată de Weigand, BA, III, 108 (‹ bg. čadica), în ciuda probabilității sale reduse. – Der. cețos, adj. (cu ceață); cețoșa (var. încețoșa, cețui), vb. (a se lăsa ceață; a (se) împăienjeni vederea). Vezi definitia »
AOLÍCĂ interj. (Pop.) Diminutiv a lui aoleu. – Aoleu + suf. -ică. Vezi definitia »
OLOÍSĂ, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale și cărnoase, care cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album și acrum, maximum, neglectum). – Et. nec. Vezi definitia »
țáglă, țágle, s.f. (reg.) 1. țepușă, vergea, zăbrea, prăjină, așchie. 2. zăvor. 3. pirostrie. Vezi definitia »
SFĂTUIÁLĂ, sfătuieli, s. f. (Pop.) Sfătuire. [Pr.: -tu-ia-] – Sfătui + suf. -eală. Vezi definitia »