Definita cuvantului șezător
șezătór, șezătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj.; înv.) (persoană) care șade, care este așezată (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scândură fixată între tălpile războiului, pe care șade țesătoarea când țese. 3. (s.f.; reg.) așternutul de sub șa. 4. (s.f.; reg.; în forma: șazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 5. (adj.; înv.) stabilit, domiciliat, într-un loc; viețuitor, trăitor într-un loc. 6. (adj.; înv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; în sintagmă) piatră șezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roți ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restrânsă organizată de țărani în serile de iarnă, pentru a lucra și a petrece, spunând povești și glume; furcărie, habă, habără, clacă. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, întrunire; cenaclu, serată.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șezător
LACTOFERMENTATÓR, lactofermentatoare, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se stabilește calitatea laptelui. – Din fr. lacto-fermentateur. Vezi definitia »
verdișór s.n. (reg.) rachiu de mintă. Vezi definitia »
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore. Vezi definitia »
RÂVNITÓR, -OÁRE, râvnitori, -oare, adj. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însuflețit de o dorință, zelos. [Var.: (reg.) râmnitór, -oáre adj.] – Râvni + suf. -tor. Vezi definitia »
COPOSESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. deținător, titular al unui drept de coposesiune. (< fr. copossesseur) Vezi definitia »