Definita cuvantului șezută
șezútă, șezúte, adj., s.f. 1. (reg.; adj.; despre apă) care nu este proaspătă; stătută. 2. (reg.; adj.; în sintagmă) fată șezută = fată bătrână. 3. (s.f.; înv.) interval de timp consacrat unei anumite activități; ședință.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șezută
IRIDESCÉNȚĂ s. f. irizație. (< fr. iridescence) Vezi definitia »
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală. Vezi definitia »
LEUCOPEDÉZĂ s. f. aflux de leucocite în stomac și în intestin, în digestie. (< fr. leucopédèse) Vezi definitia »
CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ◊ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieșitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena) Vezi definitia »
DÁLTĂ, dălți, s. f. Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. – Din sl. dlato. Vezi definitia »