Definita cuvantului binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur și bienfaisant).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binefăcător
ACCELERATÓR, -OÁRE I. adj. care accelerează. II. s. n. 1. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă. 3. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari. III. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului. (< fr. accélérateur) Vezi definitia »
ANCORATÓR s.n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei. [Cf. it. ancoratore]. Vezi definitia »
1. purtator de Dumnezeu; care poarta in inima lui pe Dumnezeu. 2. inspirat de Dumnezeu. Vezi definitia »
COSTISITÓR, -OÁRE, costisitori, -oare, adj. Care costă mulți bani; scump. – Costisi + suf. -tor. Vezi definitia »
INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. care insultă; jignitor, ofensator. (< insulta + -tor) Vezi definitia »