Definita cuvantului binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur și bienfaisant).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binefăcător
CONFORMATÓR s. n. instrument folosit de pălărieri pentru a lua forma și dimensiunile exacte ale capului. (< fr. conformateur) Vezi definitia »
bimotór2 s. n., pl. bimotoáre Vezi definitia »
ȘUTÓR s. m. v. șuter. Vezi definitia »
POMICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cultivator de pomi. [Cf. fr. pomiculteur]. Vezi definitia »
sor1, sori, s.m. (reg.) fiecare dintre grinzile groase așezate pe părțile laterale ale coșului de pescuit, pentru susținerea pereților acestuia. Vezi definitia »