MINORÍT s.m. Călugăr franciscan. [< germ. Minorit, it. minorita, cf. fr. minorite, lat. minores fratres]. Vezi definitia »

OXILÍT s. m. peroxid de sodiu, care în contact cu apa degajă oxigen. (< fr. oxylithe) Vezi definitia »

BIOTÍT (‹ fr. {i}) s. n. Mică feromagneziană, de culoare brun-verzuie pînă la neagră, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic și aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formează în filoanele pegmatitice și reprezintă un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide și intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului. Vezi definitia »

NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Ne- + acoperit. Vezi definitia »

CATIONÍT s. m. substanță schimbătoare de cationi, pentru tratarea apei împotriva dedurizării, deferizării etc. (< engl. cationite) Vezi definitia »