SĂRĂTÚRĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură sau lat. salatura. Vezi definitia »

pripeálă (pripéli), s. f. – (Înv.) Refren de muzică religioasă. Sl. pripĕlo (Tiktin). Vezi definitia »

FOLICULOSTIMULÍNĂ s. f. gonadostimulină. (< fr. folliculostimuline) Vezi definitia »

MEZALIÁNȚĂ s. f. căsătorie cu o persoană considerată de condiție socială inferioară. (< fr. mésalliance) Vezi definitia »

DEZOBEDIÉNȚĂ s. f. nesupunere, neascultare; insubordonare. (după fr. désobéissance) Vezi definitia »