hoí, hoiésc, vb. IV refl. (reg.) a se drăgosti (feciorii și fetele), a se dezmierda, a se honcăli. Vezi definitia »

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj. Vezi definitia »

CIMPÓI, cimpoaie, s. n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. – Et. nec. Vezi definitia »

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi. Vezi definitia »

ZGÂMBÓI¹, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. Vezi definitia »