grămătíc (grămătíci), s. m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s. f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv. Vezi definitia »

VENÉRIC, -Ă adj. (despre boli) care atacă organele sexuale; răspândit prin contact sexual; venerian. (< germ. venerisch) Vezi definitia »

IZOBÁRIC, -Ă adj. 1. (despre o transformare radioactivă) în care numărul de masă nu este modificat. 2. suprafață ~ă = loc geometric al punctelor din atmosferă unde, la un moment dat, presiunea aerului este aceeași. (< fr. isobarique) Vezi definitia »

tavérnic, tavérnici, s.m. (înv.) custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului. Vezi definitia »

SULFOCIANHÍDRIC adj. acid ~ = acid anorganic, gaz instabil, solubil în apă; acid sulfocianic. (< fr. sulfocyanhydrique) Vezi definitia »