RACHÉTĂ¹ s. f. 1. vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție. ♦ ~ cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliților artificiali și a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; ~ meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigații ale atmosferei până la 15⁰ km altitudine. 2. cartuș special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa) Vezi definitia »

DEZOXIRIBÓZĂ s.f. Pentoză în nucleotidele acidului dezoxiribonucleic; C₅H₁₀O₄. (terminolog. științif.; cf. germ. Desoxyribose, engl. deoxyribose) [și MW] Vezi definitia »

SEZÍNĂ s. f. (jur.) drept de luare imediată în posesiune a unei moșteniri legale, fără autorizația prealabilă a justiției. (< fr. saisine) Vezi definitia »

VACÁNȚĂ s.f. Situație și perioadă de timp în care un post, o funcție, o demnitate rămân vacante. Vezi definitia »

HIDROIZOPIÉZĂ s. f. curbă care unește punctele cu același nivel hidrostatic ale unui strat acvifer sub presiune. (< fr. hydroisopièse) Vezi definitia »