păctuí, păctuiésc, vb. IV (reg.) 1. a arenda (pământ). 2. a închiria (imobile). Vezi definitia »

PĂCĂTUÍ, păcătuiesc, vb. IV. Intranz. A comite un păcat (1); a greși. – Păcat + suf. -ui. Vezi definitia »

hăsnuí, hăsnuiésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a fi de folos (la ceva), a folosi (la ceva). 2. a avea folos, a se folosi, a uza. 3. a da naștere, a cauza. Vezi definitia »

sacramențuí, sacramențuiésc, vb. IV (reg.) a înjura (invocând) lucrurile sfinte sau folosind cuvântul „sacrament”. Vezi definitia »

darul suptului expr. viciul beției. Vezi definitia »