ANROBÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba. 2. a amesteca un material granular cu un liant. (< fr. enrober) Vezi definitia »

gîmbá (-b, -át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – Var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gîng-, cf. sgîmboi. Der. din lat. *camba „picior” (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă. – Der. gîmboși, vb. (înv., a înșela; a zăpăci, a năuci), este de asemenea un der. expresiv, cu suf. -osi, ca ghibosi de la ghibui (Graur, BL, IV, 106); gîmboase, s. f. pl. (înșelăciuni, tertipuri), cuvînt pe care DAR îl glosează greșit prin „resturi, reziduuri”, punîndu-l în legătură cu sl. gąba „ciupercă”. Vezi definitia »

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb. Vezi definitia »

casabá (-ále), s. f. – Localitate, tîrg, loc. – Mr., megl. căsăbă. Tc. kasaba (Șeineanu, III, 32). Înv. Vezi definitia »

zarbá (-ále), s. f. – Brocart de aur. – Var. zarpa. Tc. (per.) zerbaf (Șeineanu, II, 387; Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »