a purta vorba expr. a fi indiscret, a-i plăcea să afle și să răspândească informații care nu-l privesc în mod direct. Vezi definitia »

HARȚABÁ s. f. (Reg.) Epitet dat unei femei de moravuri ușoare. Vezi definitia »

chilabá s.f. (înv.) nume de dans țărănesc, denumit și „ca la ușa cortului”. Vezi definitia »

ALIMBÁ vb. I. tr. A descărca o parte din marfa dintr-o navă în altă navă spre a o ușura. [< limb]. Vezi definitia »

ZÂMBÁ, zâmbéz, vb. I. 1. Tranz. A știrbi, a sparge. 2. Refl. A amenința, a intimida; a-și arăta colții. (din sl. ząbu = dinte; cf. rus. zubrit' = a-și arăta dinții) Vezi definitia »