făfălúgă, făfălúgi, s.f. (reg., înv.) 1. figură comică, curioasă. 2. bufon, farsor, măscărici. 3. glumă proastă. Vezi definitia »

MÁNDRĂ, mandre, s. f. Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor. – Din ngr. mándra. Vezi definitia »

IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse. Vezi definitia »

CIFOSCOLIÓZĂ s. f. dublă curbare a coloanei vertebrale, posterioară și laterală. (< fr. cyphoscoliose) Vezi definitia »

BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; fleac. ♦ Obiect de mică valoare, neînsemnat. 2. Mică compoziție muzicală pe o temă ușoară. [Var.: bagatél s. n.] – It. bagattella (fr. bagattelle). Vezi definitia »