scrámură (-ri), s. f. – (Olt.) Picătură, fir de praf, parte infimă. Sb. skrama „coajă” › *scram, cu sing. reconstituit după pl. scramuri. Legătura cu lat. squamula (Pușcariu, Dacor., V, 420) nu este probabilă. Vezi definitia »

țachélă, țachéle, s.f. (reg.) oaie țigaie. Vezi definitia »

măsúră (măsúri), s. f. – 1. Determinare. – 2. Tact, cadență. – 3. Cumpătare, prudență. – 4. Prevedere, pregătire. – Mr. misură, megl. misur. Lat. mensura (Pușcariu 1047; Candrea-Dens., 1068; REW 5502), cf. it. misura, fr. mesure, sp. mesura. Mr. are și dubletul misură, din it. – Der. măsura, vb. (a determina; a merge; a calcula, a examina; a se lua la bătaie; refl., a se modera, a se înfrîna; a se compara, a intra în concurență), cf. mr. misur, misurare (după Candrea-Dens., Tiktin și REW 5503, direct din lat. mensurare); măsurătoare, s. f. (măsură); măsurător, s. m. (cel care măsoară ceva); măsurătură, s. f. (măsurare); măsuriș, s. n. (Trans., măsurarea laptelui la stînă). Vezi definitia »

a intra în platcă expr. 1. a pierde o partidă la jocul de cărți. 2. a trebui să plătească o datorie. Vezi definitia »

CUVÁDĂ s. f. (în comuna primitivă; în Asia, America de Sud și Europa) rit de asistare a tatălui la nașterea copilului său, unde se comporta ca mamă, primind îngrijirile moașei, felicitările și darurile rudelor și prietenilor. (< fr. couvade) Vezi definitia »