SIMFÍZĂ s. f. 1. (anat.) articulație puțin mobilă. ◊ legarea a două oase împreună. 2. alipire, prin aderențe, a două membrane seroase; concreștere a unor părți sau organe, care în mod obișnuit sunt separate. (< fr. symphyse) Vezi definitia »

ponevíță, ponevíțe, s.f. (reg.) poneavă (v.) mică. Vezi definitia »

brățáră (brățắri), s. f. – Podoabă purtată la încheietura mîinii sau pe braț. – 2. Cerc, inel. – 3. La cămășile țărănești, manșeta brodată în culori. – Var. brățea, brațoletă. Lat. brāchiāle (Pușcariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); cf. it. bracciale, braccialetto (› brațoletă, probabil prin intermediul ngr.), sp. brazal, port. braçal. Din rom. provine rut. brycari „mînecă de cămașă” (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

poșlínă (-ni), s. f. – Taxă anuală pentru export. Rus. pošlina (Tiktin). Sec. XIX, înv. – Der. poșlinar, s. m. (înv., vameș). Vezi definitia »

PĂCĂLITÚRĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. – Păcăli + suf. -tură. Vezi definitia »