PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence. Vezi definitia »

ETERODÍNĂ s.f. v. heterodină Vezi definitia »

a avea o chintă spartă expr. (intl.) 1. a nu avea logistica necesară pentru executarea unei acțiuni ilicite. 2. a nu dispune de suficienți oameni pentru desfășurarea unei acțiuni ilicite Vezi definitia »

OFÉNSĂ, ofense, s. f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense. Vezi definitia »

PLEURÍTĂ s. f. pleurezie uscată. (< fr. pleurite) Vezi definitia »